Rezervatia “Creasta Cocosului” este amplasata in Muntii Gutai, in judetul Maramures, la o distanta de aproximativ 35 de kilometri de orasul Baia Mare. In cadrul rezervatiei se evidentiaza “Creasta Cocosului” care este o colina ascutita, de circa 200 m lungime, aflata la o altitudine medie de 1200 m, cu o orientare spatiala aproape verticala, dupa directia NV – SE, fiind cea care da practic numele rezervatiei. La sud de creasta principala se afla centrele miniere Baia Mare, Baia Sprie si Cavnic – active pana acum cativa ani, centrul turistic Mogosa si Complexul Suior, iar la nord, peisajul idilic cuprinde taurile de munte Chendroii si Morarenilor.
Stiind ca la sfarsit de saptamana locatia preferata a multor baimareni, si nu numai, este Creasta Cocosului si asta datorita frumusetii acelui loc, eu, impreuna cu 2 amici, intr-o zi superba de septembrie, ne hotaram sa facem ocolul acestei creste pe biciclete.
Am pornit din localitatea Baia-Mare pe drumul national DN 18, trecand prin localitatile Tautii de Sus si Baia Sprie. Dupa ce am iesit din localitatea Baia Sprie am mai parcurs inca vreo 3 km pana la o ramificatie cu un drum in dreapta (aflat chiar intr-o curba) pe care l-am urmat, parasind astfel DN18. Dupa inca vreo 3 km, drumul se ramifica in dreapta din nou, in 2 locuri aflate la distanta de cateva sute de metri unul fata de celalalt, drumuri ce duceau catre centrul turistic Mogosa, respectiv Complexul Suior. Nu am facut dreapta la nici una din cele 2 ramificatii, ci ne-am continuat drumul tot in fata, drumul fiind de aici format din placi de beton, pe alocuri destul de distrus. Acest drum ne-a condus in scurt timp la candva activa exploatare miniera Suior. Pentru a ne putea continua traseul am fost nevoiti sa intram in curtea intreprinderii, alegand drumul aflat in dreapta cladirilor. De aici dupa inca aproximativ 3-4 km de pedalat pe un drum pavat am ajuns la marginea Poienii Boului, unde am facut si o mica pauza. Am luat-o apoi pe drumul forestier de sub fosta cariera EM Suior, drum aflat in stanga drumului pavat. Mergand pe langa padure am ajuns in scurt timp la traseul turistic marcat cu cruce albastra ce duce catre Creasta, pe care am inceput sa-l urmam. Inca putin de urcat si am ajuns la Sarita lui Pintea de unde am degustat o frumoasa panorama ce cuprinde si Vf. Ignis.
Important de precizat este si faptul ca pana in acest moment traseul a constat doar in urcare, pe o diferenta de nivel de aproximativ 700 de m. Ne continuam traseul tinand cont de marcaje, insa nu dupa mult timp, chiar daca marcajul ne indica sa o luam in dreapta noi alegem drumul din fata. De prin aceasta zona incepea deja sa se vada creasta in toata spendoarea ei.
Dupa inca putin pedalat si admirat natura ajungem la Taul Chendroaiei, un loc pe care pasind parca plutesti, solul fiind plin-plin cu apa (in proportie de 95%, conform panoului informativ). Tot aici se gasesc si plante carnivore. Nemaipomenit de frumoasa e imaginea Crestei Cocosului oglindita in apa taului.
Dupa mai bine de o jumatate de ora petrecuta la Taul Chendroii, ne continuam drumul, fara a face dreapta si stanga si fara a avea parte de coborari sau urcari accentuate, traseul de aici si pana ce o sa ajungem deasupra localitatii Cavnic fiind situat undeva la 1000 m altitudine.
Dupa ce am ajuns oarecum in spatele Crestei Cocosului, la o intersetia de drumuri daca o luam in stanga ajungeam la Taul Morarenilor, insa fiind destul de tarziu nu am mai mers pana acolo, ci ne-am continuat drumul. Am trecut si printr-o padure undeva la vreo jumatate de km lungime, care, pe cat era de deasa, pe atat era de intunecoasa. Dupa inca putin pedalat am ajuns intr-o poienita de unde puteam vedea in departare drumul ce vine dinspre localitatea Budesti si urca inspre Cavnic. De aici am avut parte de o coborare pe un drum forestier pana ce am ajuns la drumul judetean 184, aflat la vreo 3 km de varful dealului de deasupra localitatii Cavnic, localitatea mea natala. Dupa ce am urcat cei aproximativ 3 km, ne-am dat drumul in jos, avand parte de 7 km numai si numai de coborare de-a lungul localitatii mai sus mentionate. Am avut parte de destul de multe coborari pe asfalt de cand pedalez, insa pot sa afirm cu certitudine ca nimic nu se compara cu coborarea localitatii Cavnic, si asta datorita lungimii ei si vitezei pe care o poti atinge pe unele portiuni (am atins putin peste 50 km/ora).
Ajunsi in Cavnic, ne-am oprit acasa la mine pentru o binemeritata gustare. Eu am ramas acasa, iar colegii mei de tura au mai avut inca 30 de km de asfalt de facut pana sa ajunga din nou in Baia Mare si anume: Cavnic – satele Surdesti, Danesti si Sisesti – Baia Sprie – Baia Mare.
A fost un traseu superb, un traseu cu de toate: urcari mai abrupte sau mai putin abrupte (mai ales in prima parte a traseului, pana in Poiana Boului), coborari (in special coborarea Cavnicului – cea mai frumoasa coborare pe asfalt din cate am avut eu parte pana acum), drumuri de toate felurile (asfaltate, betonate, pavate, forestiere, poteci) si privelisti absolut deosebite.
Harta traseului (din Baia Sprie – roata Creasta Cocosului – Cavnic si din nou Baia Sprie) poate fi vazuta aici: http://www.bikemap.net/route/1246473 . Mai multe poze gasesti aici.
Text & foto: Emanuel Tivadar
Spune-ti parerea!