Multe persoane sunt invidioase pe picioarele unui ciclist. Fie ca sunt definite bine, fie ca au dimensiunea care trebuie, cu totii stim ca pedalatul ajuta la estetica acestor membre. Dar de la estetica pana la dimensiuni mari este mult de mers. Mitul ca daca practici ciclism vei avea niste picioare mari nu este tocmai adevarat, dar nici in totalitate fals. Asadar, hai sa descoperi ce influenteaza marimea picioarelor.
Adesea primul contact cu ciclismul este la televizor, cand vezi o cursa de ciclism. Desi te astepti sa vezi niste pachete de muschi pedaland, lucrurile nu stau deloc asa. Observi in grupul de ciclisti niste tipi cam subtirei, de care ramai si mai uimit ca pot pedala atatea ore cand auzi ca au putin mai multe kilograme ca niste fotomodele. Cum se explica acest lucru?
In primul rand, ciclismul este un sport de rezistenta si cunosti, poate din proprie experienta, faptul ca o cursa de ciclism dureaza cateva ore. Singura exceptie de la aceasta regula sunt cursele de velodrom, care se bazeaza in mare parte pe forta si pe viteza, rezistenta contand mai putin. Daca te incadrezi in prima categorie si deseori participi la maratoane de mountain bike, curse de sosea mai lungi sau faci antrenamente solicitante, picioarele tale nu vor capata proportii epice. Motivul este un fenomen care are loc in organismul tau, numit catabolism muscular. Acesta are loc atunci cand esti supus unui efort indelungat, de ordinul orelor, si organismul tau va descompune fibra musculara pentru a obtine energie suplimentara. Practic, corpul tau va prefera sa consume rezervele proprii de energie, decat sa consume energie in plus pentru a asimila nutrientii din alimentele pe care le mananci in timpul cursei (digestia este un proces care consuma energie).
Un alt factor care conditioneaza marimea picioarelor este cel genetic, adica tipul de fibra musculara care predomina in organismul tau. Fibrele musculare sunt de doua feluri: slow-twitch, care se pot contracta pe o perioada lunga de timp, dar care produc energie mai putina, si fast-twitch, care sunt mai voluminoase si produc prin contractie foarte multa energie, dar pe perioade scurte. Primele mai sunt numite si fibre rosii, pentru ca sunt bogat vascularizate, in timp ce celalalte sunt numite fibre albe, deoarece au multa mioglobulina.
Dupa cum probabil ti-ai dat seama, fibrele rosii sunt cele care sustin efortul de rezistenta, pe cand cele albe sunt specifice probelor scurte, cum ar fi sprintul. O alta diferenta majora dintre aceste fibre este ca, in timp, cele albe se pot converti, intr-o oarecare masura, in fibre rosii, dar invers nu este valabil. Cu alte cuvinte, mostenirea genetica dicteaza daca esti un sprinter bun sau nu, dar nu este decisiva daca doresti sa devii bun in probele de anduranta.
Totodata, si tipul suplimentelor nutritive pe care le consumi influenteaza marimea muschilor in general si, implicit, a picioarelor. In timp ce batoanele energizante, gelurile si bauturile izotonice contine in cea mai mare parte carbohidrati, shake-urile proteice sunt de mai multe feluri. Proportiile de nutrienti variaza la aceste bauturi. Astfel, poti opta pentru un shake cu o concentratie de proteine de 40%, care este rezonabila si doar va suplini consumul energetic din timpul antrenamentului, sau pentru unul cu concentratie mai mare, care este special conceput pentru cresterea masei musculare. Si cum picioarele sunt “actorii” principali ai pedalatului, cresterea se va reflecta in acestea, in mare parte.
Daca doresti sa iti formezi niste picioare mari, ai un pic de lucru. Pe langa mostenirea genetica si suplimentele nutritive bogate in proteine de care ziceam mai sus, va trebui sa efectuezi si un anumit tip de antrenamente. Este recomandat ca acestea sa aiba loc atat la sala de forta, cat si pe bicicleta. Despre ce ar trebui sa faci in sala de forta poti citi in acest articol, iar vizavi de pedalat, antrenamentele pe bicicleta nu ar trebui sa depaseasca 2 ore si accentul trebuie sa cada pe intensitate.
Lasă un răspuns